Clubul Sportiv Rapid dorește să își expună public punctul de vedere cu privire la ceea ce deja în spațiul public a devenit un caz: cazul “Galeria Rapidului vs Cristina Neagu“.

Un prim aspect care necesită clarificări este sintagma “suporterul rapidist de la fotbal”. Este o sintagmă utilizată în spațiul public (culmea, chiar în presa sportivă!) cu conotații peiorative, de parcă a fi suporter de fotbal ar fi un defect, sau o ocupație rușinoasă. Confuzia vine probabil din lipsa de înțelegere a fenomenului. A fenomenului sportiv în general. Nu există noțiunea de suporter al unui sport; există doar aceea de suporter al unul club, sau al unei echipe. Suporterii care umplu etapă de etapă Giuleștiul, sectoarele oaspeților pe stadioanele din țară, sala Giulești, sau sectoarele oaspete prin țară și prin Europa sunt SUPORTERII RAPIDULUI. Nu suporteri de handbal, de fotbal sau de baschet. A face o astfel de diferențiere între suporteri este o barbarie și nu doar una de limbaj. Ca o paranteză, acești suporteri rapidiști contribuie prin prezența lor nu doar la spectacolul sportiv, ci și la bugetul clubului. Contractul cu partenerul Superbet (pentru numele stadionului aflat în administrarea CS Rapid), care aduce la bugetul clubului 600,000 euro pe an, se datorează (și) suporterilor Rapidului, iar CS Rapid este mândru și recunoscător pentru asta.

Revenind la modul în care evenimentele în discuție au fost reflectate în spațiul public, ne dorim ca prin acest comunicat să suplinim o eventuală lipsă de informare a opiniei publice.
Rapid și CSMB s-au întâlnit de 4 ori în acest sezon. De 3 ori în Sala Polivalentă și o dată în sala Giulești. Ultimile două partide, ambele cu CSMB în calitate de club gazdă (în campionat și respectiv în Cupa României) au reprezentat din perspectiva organizării un abuz la adresa suporterilor Rapidului. Atât CS Rapid, cât și CSMB sunt cluburi în care bugetul este, în mare parte, asigurat din bani publici. La CS Rapid înțelegem nu doar responsabilitatea administrării acestui buget, ci și obligațiile pe care o finanțare publică le aduce în ceea ce privește interacțiunea cu cetățeanul (fie el suporter sau simplu spectator). În ciuda faptului că cele două meciuri mai sus menționate au reprezentat evenimente publice, organizate de o instituție publică, suporterul rapidist (mulți dintre ei cetățeni ai Bucureștiului și deci contribuabili la bugetul din care este finanțat CSMB) a fost abuzat și discriminat prin măsurile de organizare luate de clubul gazdă.

Iată câteva detalii de organizare, în speranța că ar putea prezenta interes pentru o mai bună înțelegere a contextului:
- distribuirea biletelor către oficialii Rapidului s-a făcut cu întârziere, șicanatoriu. Ele au fost livrate cu câteva ore înainte de începerea meciurilor, sfidând orice cutumă de protocol. La al doilea meci CS Rapid a primit invitațiile în format fizic, printate, formatul electronic devenind un lux în anul de grație 2023.
- distribuirea fanilor rapidiști (galeriei) la al doilea meci în zona din colț a sălii, în condițiile în care peluza SUD a fost goală. Misterul a fost deslușit ulterior, în zona aceea fiind montate boxe suplimentare pentru acoperirea fonică a galeriei Rapidului.
- imposibilitatea de a intra în sală pe alte uși (cu excepția celei destinate galeriei) a suporterilor cu eșarfe sau însemne vișinii, inclusiv a celor care purtau doar hanorace vișinii. Chiar dacă respectivii aveau bilet în alte sectoare ale săli (loje sau la tribuna 1).
- o desfășurare de forțe impresionantă până și pentru un meci de fotbal cu grad ridicat de risc, cu controale extrem de amănunțite. Marius Mitran a sintetizat situația existentă: ”asemenea atitudine, controale, cu jandarmi cu pistoalele la vedere, cu imposibilitatea de a intra decât pe o anumită ușă... inclusiv eu am fost controlat până la piele. Mi s-a luat și fularul să vadă ce scrie pe el. Eu asta am trăit pe vremea lui Ceaușescu.”

Poate dacă formatorii de opinie care reflectă acum o consecință regretabilă și nedorită ar fi luat atitudine împotriva acestor abuzuri și șicane, situația de luni seară ar fi fost evitată. La fel cum, dacă formatorii de opinie ar fi luat atitudine împotriva unei discriminări (recunoscute public!) împotriva copiilor prezenți la eveniment, surpusul de tensiune nu ar fi existat. Este absolut incredibil faptul că presa nu a găsit de cuviință să reflecte măcar la nivel de știre faptul că președintele secției de handbal a CSMB a admis în direct că CSMB discriminează accesul pe parchet al copiilor după meciuri în funcție de simpatii și emblemă de pe tricouri.

Întorcându-ne la sport, ne amintim cu toții că “în viață nici o faptă bună nu va rămâne nepedepsită”. Comportamentul abuziv al CSMB față de Rapid și suporterul rapidist se întâmplă în următorul context, necunoscut poate opiniei publice.

Chiar și dacă nu am raporta-o la secolul de viață al Rapidului, istoria CSMB este una scurtă, începută acum aproape 16 ani, în 2007. După 2 ani de divizie secundă, pentru a face pasul în elită, la CSMB ajunge.…echipa Rapidului (11 jucătoare), cu tot cu antrenor (Vasile Mărgulescu). Cu dl. Mărgulescu pe bancă, Alina Dobrin, Cristina Nicolae sau Andreea Cruceanu în teren, CSMB promovează în liga națională cu victorii pe linie. Mai mult decât atât, ani de zile echipele de handbal (atât masculine, cât și feminine) ale CSMB au folosit sala Rapid pentru antrenamente și jocuri. Ironic sau poate nu, CSMB a primit vestea că Rapid este noua campioană a sezonului trecut în …sala Rapid, acolo unde își disputa meciul de campionat din ultima etapă (etapă în care Rapid câștiga la Vâlcea un meci cât un campionat).

Ajungem acum și la fondul problemei. Inutil de precizat, CS Rapid nu încurajează și nu și-a dorit sub nici o formă un conflict între suporterii Rapidului și Cristina Neagu. Cum la fel de inutilă e și precizarea că doar un necunoscător al fenomenului ar putea pune la îndoială valoarea handbalistică și sportivă în general a Cristinei Neagu. Ceea ce considerăm exagerat și chiar manipulator este prezentarea tendențioasă a evenimentelor: Galeria Rapidului vs un bun național (Cristina Neagu).

În primul rând pentru că atunci când în materie de handbal spunem bun național, pe noi, rapidiștii, gândul ne duce în primul rând la…Rapid. Rapid este nu doar o instituție, ci un nume sacru nu doar în handbalul românesc, ci în sportul românesc în general. Cu tot respectul cuvenit oricărui mare sportiv, nici o individualitate nu poate fi plasată mai presus decât un club istoric al României.

În al doilea rând pentru că Galeria Rapidului nu a intrat în conflict cu marea handbalistă Cristina Neagu, ci cu persoana Cristina Neagu. Pentru a înțelege mai bine diferența, oferim un exemplu – fiscul spaniol nu a intrat în conflict cu marele, uriașul fotbalist Messi, ci cu contribuabilul cu același nume. Ne-am oprit la acest exemplu (deși sportul ne oferă mult mai multe de acest gen), pentru că și noi apreciem sintagma “Neagu – Messi al handbalului”.
Depășindu-și cu mult statutul de jucătoare, Cristina Neagu a avut repetate ieșiri publice în care a acuzat direct sau voalat clubul Rapid pentru titlul câștigat sezonul trecut. Dincolo de lipsa de respect față de istoria și tradiția clubului Rapid, lăsând la o parte și absența fair-play-ului, aceste declarații repetate nu doar că au inflamat atmosfera, dar au și reusit să jignească și să întristeze în același timp fetele noastre care au reușit o performanță uluitoare sezonul trecut. Colegele de meserie ale Cristinei Neagu. Poate dacă presa ar fi atras atenția asupra acestor ieșiri ale jucătoarei Neagu, poate dacă clubul CSMB ar fi avut o poziție publică pe subiect, în raport cu angajata sa, poate dacă FRH ar fi reacționat așa cum a făcut-o ieri, tensiunea nu ar fi escaladat.
Pentru că așa cum finanțarea publică vine la pachet cu obligații, și statutul de bun național atrage după sine obligații de conduită publică. Atât în afara terenului (vezi exemplele de mai sus), cât și pe parchet. Acolo unde, pentru a te bucura de respectul total al publicului, prestația sportivă (mai mereu la superlativ) trebuie completată de un comportament la același nivel. Comportament de care noi, rapidiștii, în confruntările directe cel puțin, am fost văduviți (cu regretul provenit din uriașa admirație pentru sportiva Neagu admitem asta). Nu analizăm dacă înjurăturile sportivei Neagu au fost la adresa rapidiștilor, la adresa arbitrilor sau a observatorilor. Ne dorim respect din ambele părți, indiferent de numele celui în cauză.

În speranța că acest lung material va contribui în mod pozitiv la o mai bună înțelegere a evenimentelor care au ținut capul de afiș al sportului românesc în ultimile două zile, vă asigurăm că CS Rapid regretă profund escaladarea acestei situații. Ceea ce ne dorim este ca toate părțile implicate să reflecteze cu seriozitate la acest subiect, înțelegând cu toții responsabilitățile pe care le avem în ceea ce privește handbalul, sportul românesc și educația tinerei generații.

PS: Pentru cei care au făcut posibilă uluitoarea coincidență ca fragmente identice de material să se regăsească în publicații diferite (acoperind subiectul de mai sus), pentru cei care au orchestrat toată campania de denigrare din presa sportivă, avem însă o veste proastă:

RĂMÂNE CUM AM VORBIT - ÎMPREUNĂ SUNTEM DE NECLINTIT!